Duminică, 5 februarie 2023, persoanele consacrate din zona Oneşti s-au întâlnit la Târgu Ocna, la Casa Surorilor „Slujitoarele Preacuratei de Parma”, unde au comemorat cea de-a XXVII-a Zi Mondială a Vieţii Consacrate.
Primul moment al zilei s-a desfăşurat în Biserica parohială „Schimbarea la faţă a lui Isus” din Târgu Ocna. La ora 11.00 a avut loc celebrarea Sfintei Liturghii, prezidată de părintele Leon Budău, custodele Fraţilor Minori Capucini. Părintele paroh, Ciprian Bulai, a felicitat persoanele consacrate, adresându-le cuvinte de mulţumire şi preţuire pentru misiunea nobilă pe care acestea o au în biserică.
În predica din cadrul Sfintei Liturghii, părintele diacon, Lucian Dămoc, făcând referire la lecturile şi la evanghelia din această zi, evidenţiază semnificaţia sării în Sfânta Scriptură, pornind de la cuvintele lui Isus: „Voi sunteţi sarea pământului”. În Vechiul Testament sarea poate avea o conotaţie pozitivă, folosită în cantităţi mici poate însemna: prietenie, bunătate, belşug, viaţă şi binecuvântare. Folosită în cantităţi mari, sarea poate avea o conotaţie negativă: duşmănie, distrugere veşnică, moarte şi blestem. Deci sarea poate însemna prietenie-blestem, viaţă-moarte, de aceea este asociată cu prietenia şi alianţa dintre poporul evreu şi Dumnezeu. În Noul Testament semnificaţia sării ca şi prietenie o găsim în pasajul din evanghelistul Marcu când ucenicii se ceartă „cine este cel mai mare?”. Ajunşi acasă, Isus îi întreabă: „Ce aţi vorbit între voi pe drum?”. Isus le aduce un copilaş în faţă şi le spune ca să fie asemenea acestui copilaş. La sfârşit le spune: „Să aveţi sarea în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii”. Aceasta este sarea, este prietenia pe care trebuie să o trăim. Isus ne cheamă să fim sare pentru întreaga lume, nu numai pentru noi înşine. Modul în care trăim viaţa de rugăciune, dar şi viaţa fraternă, se va reflecta în echilibrul cu care trăim raporturile cu ceilalţi. Isus spune: „Să aveţi sare în voi înşivă”. Este o trimitere la interioritate. Să fim atenţi în a cultiva viaţa noastră interioară. Să ne ajute bunul Dumnezeu să trăim această sare a prieteniei cu Dumnezeu, cu fiecare om, în comunitatea noastră călugărească şi cu întreaga lume. După îndemnurile de la predică, înainte de ofertoriu, toate persoanele consacrate prezente în biserică au reînnoit voturile de ascultare, curăţie şi sărăcie.
La ora 12.30, s-a servit prânzul fratern la casa surorilor „Slujitoarele Preacuratei de Parma”. Programul a continuat cu momentul formativ, la ora 14.00, prezentat de sora Alina Râtan din Congregaţia „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”, cu tema: „Sinodalitatea în viaţa comunitară religioasă”. Mai departe redăm câteva idei din prezentarea sorei Alina: „Biserica, la fel şi viaţa consacrată, sunt sinodale în ele însele, deoarece pentru ele sinodalitatea face parte din identitatea lor cea mai profundă, este o provocare, o vocaţie şi o chemare constantă. A merge spre un stil sinodal este o invitaţie care ne vine de la Biserică, invitaţie prin care toţi suntem chemaţi să participăm într-un climat de rugăciune şi de convertire, cu entuziasm, creativitate şi libertate. Acest lucru se aşteaptă de la toţi şi îndeosebi de la consacraţi (Icoană a sinodalităţii de Mons. José Rodríguez Carballo, arhiepiscop secretar al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, 1 februarie 2022).
Mai apoi sora Alina se opreşte asupra celor trei verbe sinodale propuse de Papa Francisc la Omilia de la Sfânta Liturghie de deschidere a Sinodului (10 octombrie 2021) cu referire la viaţa fraternă în comunitate: a întâlni, a asculta, a discerne.
Pentru noi, persoane consacrate, viaţa fraternă în comunitate este modul privilegiat de a trăi şi a manifesta stilul sinodal în viaţa consacrată, este locul prin excelenţă, de a deveni experţi ai întâlnirii. Comunitatea religioasă „este locul unde se face în fiecare zi trecerea răbdătoare de la EU la NOI, de la sarcina mea la sarcina încredinţată comunităţii, de la căutarea «intereselor mele» la cea a «intereselor lui Cristos»” (VFC, 39). O întâlnire adevărată se naşte numai din ascultare. Când ascultăm cu inima se întâmplă asta: celălalt se simte primit, nu judecat, liber să povestească propria trăire şi propriul parcurs spiritual (Papa Francisc, 10 octombrie 2021, Omilie la Liturghia de deschidere a Sinodului). A-l asculta pe celălalt înseamnă să creăm în interiorul nostru un spaţiu de linişte în care celălalt poate să-şi aşeze sentimentele, emoţiile, dorinţele, grijile, dubiile, aşteptările. Nevoia de a fi ascultaţi ascunde nevoia de a fi recunoscuţi. De aceea ne este greu atunci când cineva nu ne ascultă sau se preface că ne ascultă. Ascultarea trebuie să fie un adevărat act de iubire profundă, deoarece nu este suficient să-l ascultăm pe aproapele doar cu capul, e nevoie şi de inimă (Castellazzi, 2011, 43-45). Sinodul este un drum de discernământ spiritual, de discernământ eclezial, care se face în adoraţie, în rugăciune, în contact cu cuvântul lui Dumnezeu. Întâlnirea şi ascultarea reciprocă nu lasă lucrurile aşa cum sunt. Dimpotrivă, atunci când intrăm în dialog, ne punem în discuţie, şi la sfârşit nu suntem aceiaşi de dinainte, suntem schimbaţi, reuşim să facem un discernământ bun, să luăm o decizie personală sau pentru binele comun. Spre final, sora Alina răspunde la întrebarea: Cum mai putem trăi sinodalitatea? Mons. José Rodríguez Carballo, arhiepiscop secretar al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, 1 februarie 2022, subliniază următoarele moduri de a manifesta un stil sinodal:
- Colaborarea pentru realizarea unor proiecte comune, la nivel inter-congregaţional: „Viaţa fraternă în comunitate ad intra este chemată să fie trăită şi ad extra. Viaţa consacrată este chemată să meargă în pelerinaj cu alte persoane consacrate, în mod inter-congregaţional, într-o atitudine de dialog care face posibil ca bogăţiile unei carisme să îmbogăţească pe ceilalţi. Fiecare carismă este un dar pentru Biserică şi în Biserică un dar pentru ceilalţi. Este momentul de a uni forţele pentru a duce înainte proiecte comune, pentru a căuta răspunsuri la provocările momentului istoric pe care-l trăim.”
- Misiunea împărtăşită: „Chemaţi să evanghelizăm, suntem chemaţi să evanghelizăm în misiune împărtăşită, cu celelalte persoane consacrate, dar şi cu clerul diecezan şi cu laicii.”
- Colaborarea cu laicii: „Nimeni nu este mai creştin decât altul, chiar dacă funcţiunile sunt diferite. Laicii nu sunt numai mână de lucru. Sunt agenţi necesari de evanghelizare în Biserică şi nu numai subiecţi de evanghelizat. Dacă Biserica trebuie să fie „o comunitate cu uşile deschise” (Papa Francisc), şi comunităţile de viaţă consacrată trebuie să deschidă uşile lor pentru misiunea împărtăşită cu laicii.”
Veghea de rugăciune, organizată de sora Lucia Vârgă din Congregaţia „Surorile Providenţei” din Cireşoaia, alături de celebrarea vesperelor au constituit finalul acestei zile de întâlniri, de împărtăşire fraternă şi rugăciune.
Sr. Petronela Farcaş