În ziua a 24-a a lunii Gerar din anul 1921 se naște Valeriu Gafencu, supranumit și Sfântul închisorilor. Viata sa este legata de cele trei trepte ale conoasterii lui Dumnezeu.
Valeriu Gafencu (24.01.1921 – 18.02.1952), „sfîntul închisorilor”, s-a născut în comuna Sîngerei (jud. Bălţi). Arestat pentru apartenenţa sa la Frăţiile de Cruce, după evenimentele din ianuarie 1941, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică şi a rămas în detenţie şi după lovitura de stat de la 23 august 1944, cînd a refuzat să semneze cererea de eliberare condiţionată.
Cînd a fost arestat, era student în anul II Facultăţii de Drept din Iaşi. Reputatul profesor Constantin Angelescu l-a apărat la proces, declarînd:
„Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”.
Din Aiudul vechiului regim a ajuns în iadul comunist de la Piteşti. TBC-ul pulmonar, osos şi ganglionar, reumatismul, lipsa hranei şi medicamentelor i-au grăbit sfîrşitul trupesc, dar sufletul lui s-a întărit şi a strălucit întru Hristos.
Transferat la sanatoriul-închisoare Tg. Ocna în decembrie 1949, s-a stins în 1952. Pe 2 februarie, şi-a rugat camarazii să-i procure o lumânare şi o cămaşă albă, pregătindu-i-le pentru ziua de 18 februarie.
A mai cerut ca o cruciuliţă (pe care se pare că o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. În ziua prevestită, către ora 15.00, după momente de rugăciune transfigurată, s-a strămutat la Domnul.
Au rămas de la el poezii, scrisori şi un îndreptar pentru spovedanie, dar şi multe consideraţii şi meditaţii consemnate de cei care l-au cunoscut (cf. mai ales Ioan Ianolide, „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă”, Ed. Christiana, Bucureşti, 2006).
În jurul lui s-a închegat un adevărat Rug Aprins al închisorilor.
Astăzi, la Centenarul nașterii sale, dacă nu ne mai învrednicim de măsura lui, măcar să găsim demnitatea de a-l pomeni! (R. C.)
Cu acest prilej am săvârșit slujba Parastasului la biserica,, Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul Tg Ocna.
Veșnica pomenire !