Despre prost si inteligent

Hai sa facem diferenta intre prost si intelectual.
Prostul este totdeauna atoateştiutor şi foarte sigur pe el, de aceea, în general, el este un om fericit. Nu se îndoieşte niciodată de el însuşi, este mulţumit, are câteva idei fixe şi un vocabular standardizat. Până la urmă el, prostul, ştie că altul este prost. Un animal nu poate fi prost pentru că nu are raţiune. Prostia este capacitatea prostului de a se sustrage uimirii. Prostul fudul nu are niciodată dileme, este semidoct şi are o idee vagă despre orice însă mereu el acţionează ca un subtil cunoscător, ştie orice, are competenţe în orice domeniu de activitate, principiul lui cel mai de sus este certitudinea.
În general prostul a scris mai mult decât a citit. Uitaţi-vă la unii scriitori şi jurnalişti. Tot timpul prostul doreşte foarte puternic să parvină, paradoxal, el nu face efortul să-şi depăşească condiţia reală. Sunt mulţi politicieni în această situaţie. Acest prost fudul face pe profesorul şi-şi caută discipoli, oricum el găseşte pe unii mai proşti ca el şi le devine şef spiritual şi nu numai.
Oamenii inteligenţi gândesc prea mult şi se plictisesc rapid, nu sunt consecvenţi şi perseverenţi, au multe idei şi doresc a le încerca pe toate, prostul acţionează pe ideea lui fixă. Prostului nu-i este teamă de judecata celorlalţi oameni, are tupeu, vrea cu orice preţ bani, influenţă şi parvenire.

Lucian Blaga spunea că „prsotul cel mai prost este prostul alterat de filosofie.” Aşa este, uitaţi-vă la televizor şi veţi vedea din abundenţă proşti „filosofând.” Are dreptate Napoleon, „în politică prostia nu este un handicap.” Pentru că nu este. Eu consider prostia mult mai fascinantă decât inteligenţa, pentru că inteligenţa are limite în timp ce prostia nu are limite. Când eşti sincer şi nu eşti prost, atunci eşti un om periculos. Prostul fuge mereu de anonimat.

Comentarii

comments